Galeria Dialog, gazda unei monumentale sinteze in viziunea artistului plastic Gheorghe Iacob
Luni, 6 octombrie 2008, orele 17.00, Galeria Dialog, situata la parterul Primariei Sectorului 2, a fost gazda unui eveniment artistic de exceptie prilejuit de vernisajul primei expozitii personale a artistului plastic Gheorghe Iacob, intitulata « Treapta forului public – sculptura, spatii ambientale in mozaic ». Parte componenta a trilogiei « Revelatiile unei sinteze in 3 expozitii » – prima, gazduita de Sala Dalles (1-28 septembrie a.c.), cea de-a doua fiind organizata la Palatul Mogosoaia (7 septembrie – 7 octombrie a.c.) sub denumirea de « La subsuoara norilor – plenitudine si fluiditate, pictura si acuarela » -, expozitia gazduita de Galeria Dialog (6 octombrie – 9 noiembrie a.c.), marturie a unui itinerar creator si complex, desfasurat pe circa 6 decenii, s-a bucurat de comentariul distinsului academician Dan Haulica, presedinte de onoare al Asociatiei Internationale a Criticilor de Arta dar si de echivalentul muzical in versiunea lui Aurelian Octav Popa, un adevarat mester al corespondentelor, cel care, cu fermecatul sau clarinet, a dat o interpretare divina fragmentelor din Bach, Stravinski si Enescu.
La vernisajul acestei inedite alcatuiri artistice pe care doamna Ruxandra Garofeanu, consilierul artistic al Primariei Sectorului 2 (in urma cu 12 ani, realizase, pentru televiziune, un film dedicat operei artistului Gheorghe Iacob), a deschis-o evocand personalitatea complexa a autorului, alaturi de o serie de sculptori, pictori, graficieni, scriitori, regizori, intre care amintim pe academicianul Viorel Marginean, Paul Everac, Dan Nasta, Octavian Tudor, Copel Moscu, Iolanda Malamen, Coca Niculescu, care au putut admira o stralucitoare sinteza a geometriei si culorii, pusa in valoare de Gheorghe Iacob, un artist de cursa lunga care a stiut sa pastreze exemplar bogatele armonii ale traditiilor românesti impletind cu simplitate eticul cu esteticul, despre care criticul de arta Dan Haulica avea sa spuna:
« Atent sa nu piarda urma inaintarii lui adevarate, artistul s-a invoit, spre a-si circumscrie rodnicia, la un triplu receptacol – Dalles, Castelul Mogosoaia, Galeria « Dialog » – care sa adaposteasca in cheie complementara, distinct si suplu, revelatiile acestei sinteze : peste bariere simplu cronologice si peste fragmentari irelevante. (…)
Spita lui se trage din partile adancite ale Baraganului de jos – cum ii zice pictorul –, si locurile astfel evocate duc inspre Dor Marunt si inspre leganarea de nostalgii pe care ne-o asterne fara gres Odobescu. In satul sau, Scutelnici, dainuia amintirea calarasilor cu schimbul, câmpia imensa, deschisa neistovit mirajului, explica un fel de statornica asteptare, pe care i-o detectez in frânturile de biografie. (…) Pe la cinci ani, din gelozia fata de fratele sau, ceva mai vârstnic, care nimerea, mai dibaci decât el, cioplite in lemn, siluete de cai, ii ramasese un fel de vehementa frustrare. Refuza micile sculpturi pe care, sa-l imbune, i le daruia fratânele, ceea ce dorea erau bucatile la care robotise el, insa deplin realizate, la un zenit fara umbra. Intre taranie neprefacuta, lânga ai sai, si anii de ucenicie la un mester croitor din Ploiesti, desenele se acumulau, ilicit de obicei si inumerabil. Când, venind in Bucuresti, vede pe tâmpla unui cinematograf din strada Doamnei, caii dezlantuiti ai unei reclame pentru o pelicula, privirea lui recunoscatoare cheama, ca din pamânt, ivirea unui personaj benefic – Armeanul, ii spuneau – care, protector, eficient il va orienta spre concursul de Belle Arte.
Impiedicat samavolnic sa-si obtina diploma de absolvire, ca si Bitan, Almasanu, Geta Braescu si alte meritorii talente, lovite culpabil, Iacob nu cedeaza reactiilor de ordin resentimentar, caci trebuie – stie bine –sa se confrunte cu probleme ale expresiei, altfel importante, dincolo de conjuratia mediocrilor, infipti in interdictii anti-picturale.»
De altfel, in cele sase decenii de activitate, Gheorghe Iacob a participat la majoritatea Bienalelor de Pictura si Sculptura, a Saloanelor Municipale, si la manifestari cu program complex: intre 1957 si 1996 a participat la 10 expozitii in tara; a expus la Paris (1968, Galeria Lambert – „Six jeunes peintres Roumains”), Haga (1969, Mesdag – „8 artisti români”), Atena (1984, Muzeul National de Arta Contemporana – Expozitie de pictura) si Lyon (1990, Expozitia Municipala) alaturi de alti artisti români; intre 1966 si 1988 a participat cu lucrari la o serie de expozitii internationale in Bulgaria, Anglia, Poloniia, Italia, Siria, Iran, Cehoslovacia, Germania si URSS.
Despre prezenta sa la expozitia organizata la Galeria Lambert din Paris, in 1968, prestigioasa publicatie „L’Arche” afirma: „Din România rasar sase tineri pictori, inegal inzestrati, dar toti decisi sa se desparta de canoanele imbecile ale realismului socialist. Libertatea proaspat cucerita, rezolutia de a o ilustra si a o apara vibreaza in pânzele lor. Gheorghe Iacob ajunge la o sinteza stralucitoare a geometriei si a culorii. El a stiut sa pastreze bogatele armonii ale unei traditii românesti care s-a rostit in covor si in tesaturi, in costum si-n icoane pe sticla, in toate obiectele iesite dintr-un artizanat taranesc care, fara indoiala, e unul dintre cele mai minunate din Europa. Aceasta culoare vibranta, Iacob a pus-o in serviciul unui proiect intelectual asemenea aceluia care i-a animat odinioara pe artistii constructivisti si care se poate rezuma ca un spectacol al lumii ordonat dupa canoanele geometriei. Insa arce, triunghiuri, linii drepte sau frânte sunt purtate de un suflu care le da un dinamism straniu. Formele se misca sub privire si cauta parca a se logodi cu fervoarea fauve a culorii care le strabate”.
